Ianis Conțiu

Am ajuns la 9 luni… stau foarte sigur pe mine în fund, nu mi-e frică dacă cad… mă ridic într-o clipită. Acum mă plimb în patru labe prin toată casa. Nu-mi place în picioare, stau puţin, fac doi  paşi să o bucur pe mămica şi repede mă trântesc şi merg iar în patru labe. E mult mai uşor. Îmi apuc jucăriile făcând pensa digitală şi le arunc pe toate jos… nu-mi prea plac jucăriile, sunt interesat mai degrabă de telecomandă, sticle, cutii, etichete, etc. Pe toate le-aş mânca dar mi le scoate repede cineva din guriţă. Am voie să mănânc numai supică, pireu de fructe sau legume, mămăliguţă, brânzică şi bineînţeles lăptic fără de care nu merg la culcare. Mămica tot caută reţete noi, îmi  pregăteşte totul ca la carte să cresc mare şi sănătos. Nu-mi place în casă şi am noroc tot cu mămica care mă scoate în fiecare zi în societate, prin parcurile din jur şi în week-end. Nu prea îmi convine  că tăticul e tot plecat, mi se face dor de el, dar şi când vine acasă ne jucăm până ne ia somnul. La sfârşit de săptămână mergem la Râciu la bunici unde văd multe păsări şi animale, fac băiţă în piscina mea gonflabilă, mă dau pe hintă, bunicu îmi spune poveşti şi poezii, iar bunica îmi tot dă de mâncare. Bunicii din Tudor sunt tot mereu pe la noi, ne ţin de urât cât e tati plecat şi au grijă de mine când pleacă şi mama. Îmi place să mai stau şi cu Mătuşa Adina care mă chinuie când mă ascultă cu stetoscopul, când  se uită la mine în guriţă cu spatula şi atunci când mă tunde, dar se şi joacă cu mine. Îmi place de asemenea şi de Unchiu’ Emil care îmi tot face poze şi care are nişte ochelari interesanţi pe care mi-am propus  să îi trag şi să-i arunc pe jos printre jucări. Să vedeţi de năşică drăguţă am, Denisa, e mare acum, merge la toamnă la şcoală. O ador. Mi-am făcut şi câţiva prieteni. Pe Aris care e mai mic decât mine cu 7 zile, mi-ar plăcea să cred că eu sunt şeful, dar sunt mai timid! Pe Tudor zis şi Dodi pe care mă bucur tare când îl văd. Pe Dragoş piticu… care are numai 2 luni dar mi-e frică să nu mă depăşească la kilograme şi de aceea mănânc şi eu mai bine în ultimul timp, apropo…. am 9200 g şi 74 cm. Şi pe alţi copii din parc şi din week-end…

Toată lumea are grijă de mine, mă iubeşte şi mă alintă. Sunt cel mai mic din familie şi mi se pare şi normal…