Ianis Conțiu

Ce e în mintea mea, acum la un anişor… nu veţi putea ştii niciodată… sau… poate odată o să vă povestesc… Mă mai gândesc…

Cum a trecut acest an din viaţa mea? Pentru mine,  zic eu că bine, poate pentru cei din jurul meu puţin mai greu… sau poate nu… la început cred că erau nerăbdatori să vin pe lume, odată ce m-au văzut s-au liniştit şi s-au bucurat, iar apoi au început alături de mine (eu să descopăr, ei poate să redescopere) acest miracol pe care ni l-a dăruit Dumnezeu… viaţa. Şi pentru mine este fascinantă fiecare zi, pentru că zilnic învăţ şi descopăr câte ceva… Şi  cred că şi pentru cei din jurul meu… este un miracol, cum de la bebeluşul micuţ şi neputincios, am învăţat să stau în funduleţ, să-mi coordonez mişcările,  să mă târăsc, să merg în 4 labe, să umblu, să comunic să mă hrănesc, să mă joc …Am un anişor… sunt măricel deja… Nu mai sunt bebeluşul acela mic şi firav din primele poze… dacă stau bine să mă gândesc… cât am evoluat într-un an… de la bebeluşul mic de 56 de cm şi 3.450 uite acum am ajuns aproape de 79 de cm şi am trecut ceva peste 10 kg… Eram mic atunci dar acum mănânc bine, dorm bine tocmai ca să cresc mare şi voinic… Am 8 dinţişori deocamdată şi, cred eu, că în următoarele săptămâni încep să mai îmi apară câţiva… pentru că prea mă mănâcă gingiile şi chiar mă dor… mai ales noaptea.

As umbla şi nesprijinit de cineva, dar mi-e un pic cam frică… sper să-mi înving această teamă şi să fug cât de curând singur prin casă… Şi adevărul e că, este mult mai uşor când te ajuţi la înaintat şi cu mâinile şi cu picioruşele…

Despre păpica mea ce să vă spun?!! Ştiu că mama încearcă tot felul de mâncăruri  noi cu mine… gusturi noi care unele îmi plac… altele nu… depinde… Încă îmi beau lăpticul seara şi dimineaţa, deşi am devenit puţin mofturos şi de multe ori nu-l termin… supărând-o evident pe mama…

Când este vreme bună, sunt mereu afară… în parc, în weekend, în oraş… Mă duc şi la bunici, şi deja m-am obişnuit să dorm şi la ei, fără mama şi tata. Ce mai … sunt băiat mare. La bunicii din Tudor le explorez tot apartamentul iar când mă duc la Râciu mă fascinează animalele, plantele, tot ce mişcă.. şi aerul curat şi proaspăt. Dorm bine, mănânc bine şi toată lumea e mereu cu ochii pe mine, că doar sunt în grija lor…

Imi plac tare mult copiii, deşi poate sunt mai timid la început cu ei… îmi place să mă joc cu ei, să comunicăm în “limbajul nostru”. Jocurile acum le descopăr şi mă fascinează… îmi place sa fac lego (binenţeles sunt începător), îmi place să-mi ordonez jucăriile…nu ştiu de ce nu mă încântă deocamdată jucăriile foarte  zgomotoase… dar mă voi obişnui şi cu ele, sunt sigur de asta… doar sunt bărbat… Cuvinte nu zic eu prea multe (ta-ta, ma-ma, pa-pa, ba-ba, be-be, ei..mu… taci… ) dar să nu vă închipuiţi că nu înţeleg, doar că deocamdată am propriul meu limbaj… şi credeţi-mă REUŞESC să transmit ce vreau să transmit…

Şi cu tata petrec mult mai  mult timp acum şi ne înţelegem “dintr-o privire” … spre dezamăgirea poate a mamei… dar ea trebuie să înţeleagă că noi bărbaţii comunicăm în felul nostru…

Cu mama ne mai supărăm, ne împăcăm… că doar suntem foarte mult noi doi şi atunci e normal să mă mai supăr pe ea că nu mă lasă să fac chiar tot ce vreau eu.. şi ea pe mine trebuie să mă înţeleagă că sunt un mare curios şi oricum până la urmă voi face exact ce voi vrea eu…

Imi place să fiu înconjurat de toată familia mea şi îi recunosc tare uşor şi mă bucur când îi văd pe toţi. Acum toţi… sunt mereu cu ochii pe mine să nu fac vreo “boacănă”, deşi eu nu ştiu ce înseamnă asta… ştiu doar că totul e nou pentru mine… şi sunt curios… înţeleg că ceva nu e în regulă când mi se tot repetă ”Nu e voie!”… Dar eu vreau să descopăr această lume pas cu pas, de aceea nu prea au cum să mă oprească.

NU IMI PLACE DELOC SĂ FIU SINGUR!!!

Am dat chef de ziua mea, uitaţi-vă la poze: